Top parcuri naționale și naturale din România

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei protejează insule, lacuri și brațe ale Dunării din județul Brăila. Pădurile de sălcii și plopi alternează cu stufărișuri și întinderi de apă, unde trăiesc păsări de baltă. Este o parte a vechii lunci inundabile care a păstrat legătura dintre fluviu și bălțile sale.

Administrația parcului organizează excursii pe apă, cu puncte de plecare la Brăila, Stăncuța și podul Giurgeni–Vadu Oii. Printre destinațiile traseelor se numără Lacul Lupoiu și brațele Mănușoaia și Cremenea. Alegerea excursiei se stabilește cu administrația, deoarece nivelul apei și măsurile de protecție influențează porțiunile accesibile.

Foto: Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei — bmb.ro (autor individual neprecizat) · · CC BY-SA 4.0. Decupare și redimensionare proporțională la 650 × 400 px.

Parcul Natural Comana se află în județul Giurgiu, în zona localităților Comana și Grădiștea, de-a lungul râului Neajlov. Aria protejată cuprinde păduri, pajiști și o întinsă zonă umedă. Balta Comana, cu stufărișuri, canale și luciuri de apă, reprezintă unul dintre principalele sale habitate.

Pădurile de stejar și mlaștinile adăpostesc păsări, amfibieni și plante protejate. În unele sectoare cresc bujori de pădure și ghimpe, iar zonele inundabile sunt importante pentru păsările de apă. Potecile și punctele de observare pun în legătură pădurea cu malurile bălții. Mănăstirea Comana se află în apropierea zonei umede, în localitatea care dă numele parcului.

Foto: Radu Ana Maria · · CC BY-SA 3.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Parcul Natural Lunca Mureșului urmărește râul Mureș de la Arad către granița cu Ungaria, pe teritoriul județelor Arad și Timiș. Aria protejată cuprinde păduri de luncă, brațe ale râului, bălți și terenuri inundabile. Apa și depunerile de nisip schimbă treptat forma malurilor și a insulelor.

Vegetația și animalele sunt adaptate la inundațiile periodice ale râului. În peisaj se întâlnesc păduri dese, zone umede și locuri deschise folosite de păsări. Parcul a fost declarat arie protejată în 2004, pentru conservarea acestui sector al luncii Mureșului.

Foto: Zabán István (Zabanistvan at Hungarian Wikipedia) · · CC BY-SA 3.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Parcul Natural Văcărești se află în sud-estul Bucureștiului, între Calea Văcărești, Șoseaua Olteniței și Splaiul Dâmboviței. Zona ocupă cuva unei amenajări hidrotehnice rămase neterminate. În interiorul digurilor s-au format ochiuri de apă, stufărișuri și pajiști, pe care s-au instalat numeroase specii de păsări.

Peisajul de zonă umedă se vede din apropierea cartierelor de blocuri, ceea ce face locul ușor de recunoscut. Digurile și potecile delimitează sectoare cu vegetație diferită. Observarea păsărilor și a schimbărilor de peisaj se face cu respectarea regulilor ariei naturale protejate.

Foto: Mihai Petre · · CC BY-SA 3.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Parcul Național Ceahlău protejează partea înaltă a masivului Ceahlău, în județul Neamț, în zona comunelor Ceahlău, Bicazu Ardelean și Tașca. Relieful este alcătuit în mare parte din conglomerate, modelate în pereți, turnuri și abrupturi. Pădurile de la poale urcă spre jnepenișuri și pajiști montane.

Vârfurile Toaca și Ocolașul Mare, stâncile cu forme distincte și Cascada Duruitoarea sunt reperele parcului. Rezervația Polița cu Crini păstrează arbori de larice, numiți local „crini”. Traseele pornesc din mai multe puncte de la baza masivului și urcă spre zona cabanei Dochia, pe versanți cu peisaje diferite.

Foto: Cezar Suceveanu · · CC BY-SA 3.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Parcul Național Cheile Nerei–Beușnița se află în județul Caraș-Severin, în sudul Munților Anina și în apropierea localităților Sasca Montană și Șopotu Nou. Râul Nera a săpat în calcar chei cu pereți înalți, peșteri și sectoare înguste. Pădurile, izvoarele și pajiștile de pe stâncării formează habitatele principale ale ariei protejate.

Printre reperele parcului se află Lacul Ochiul Beiului, cascadele Beușniței și Lacul Dracului. Izvoarele bogate în calcar depun travertin, roca ce modelează pragurile unor cascade. Traseele marcate leagă văile de satele și platourile din jur. Pe versanți cresc păduri de fag și tufărișuri cu liliac, mojdrean și scumpie, adaptate climei mai blânde a Banatului.

Foto: Palickap · · CC BY-SA 4.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Parcul Național Munții Măcinului protejează culmi vechi și peisaje de stepă din nord-vestul județului Tulcea. Culmile joase sunt resturile unui lanț muntos puternic erodat; crestele stâncoase și pajiștile uscate se ridică direct deasupra câmpiei dobrogene.

Culmea Pricopanului are blocuri de granit rotunjite și priveliști spre Dunăre și orașul Măcin. În zona Greci, traseele urcă spre Țuțuiatu, cel mai înalt vârf al masivului. Pajiștile uscate, pădurile și stâncăriile adăpostesc o mare diversitate de plante și animale, la întâlnirea dintre habitatele de stepă și cele forestiere.

Foto: Nicu Farcaș · · CC BY-SA 4.0. Redimensionare proporțională și decupare centrală la 650 × 400 px; eliminare metadate tehnice.

Parcul Național Retezat protejează o parte din Munții Retezat, pe teritoriul județului Hunedoara, în zona comunelor Râu de Mori, Sălașu de Sus și Pui și a orașului Uricani. Înființat în 1935, parcul păstrează creste alpine, căldări glaciare, grohotișuri și păduri întinse.

Ghețarii de odinioară au modelat văile și depresiunile în care se găsesc astăzi numeroase lacuri. Bucura este unul dintre reperele masivului, alături de vârfurile Peleaga și Retezat. Pajiștile alpine adăpostesc plante adaptate frigului și vântului, iar în pădurile de la altitudini mai joase trăiesc mamifere mari și păsări de munte.

Foto: Dezidor · · CC BY 3.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.