Top obiective turistice în Județul Buzău

Așezările rupestre din zona Aluniș–Nucu–Bozioru se află în Munții Buzăului, pe teritoriile comunelor Colți și Bozioru, în județul Buzău. În stâncile de gresie au fost săpate bisericuțe, chilii și încăperi de refugiu. La Aluniș se păstrează biserica rupestră cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul și chilii în apropierea ei.

În zona Nucu se găsesc vestigii precum Agatonul Vechi, Agatonul Nou și Dionisie Torcătorul. Se văd intrări cioplite, ferestre mici, firide și urme ale amenajărilor interioare. Multe dintre încăperi au fost folosite de sihaștri în perioada medievală. Ansamblurile sunt răspândite pe dealuri și prin păduri, la distanțe diferite între ele.

Foto: Razvan Socol · · CC BY-SA 3.0 ro. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Mănăstirea Ciolanu se află în comuna Tisău, județul Buzău, pe un versant împădurit din apropierea văii Nișcovului. În incintă se găsesc biserica veche Sfântul Gheorghe și biserica mare Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Prima atestare documentară cunoscută a mănăstirii datează din 1600.

Biserica mare a fost construită în secolul al XIX-lea cu sprijinul episcopului Chesarie al Buzăului. Pictura sa este legată de Nicolae Teodorescu, iar între icoanele comandate pentru lăcaș se află lucrări ale lui Gheorghe Tattarescu. În jur sunt chilii și clădiri monahale, iar în poienile apropiate se întinde Tabăra de sculptură Măgura.

Foto: Andrei Stroe · · CC BY 3.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Muzeul Chihlimbarului se află în satul Colți, comuna Colți, județul Buzău, într-o clădire inspirată de arhitectura locală. Colecția a fost inaugurată în 1980 și prezintă legătura dintre așezare și exploatarea chihlimbarului. În vitrine se găsesc bucăți de rășină fosilizată, bijuterii și obiecte folosite la extragerea și prelucrarea acesteia.

Printre exponate se numără ciocane, târnăcoape, lămpașe și un strung de lemn. Nuanțele chihlimbarului variază de la galben la brun și verde-negru, iar unele piese păstrează incluziuni. Expoziția cuprinde și eșantioane de minerale, alături de prezentări despre așezările rupestre din împrejurimi și despre istoria zonei Colți.

Foto: Institutul Național al Patrimoniului (cIMeC); autor individual neprecizat · · CC BY-SA 4.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Sărata-Monteoru se află în comuna Merei, județul Buzău, într-o vale înconjurată de dealuri împădurite. Stațiunea balneară a fost inaugurată în 1895 și s-a dezvoltat în jurul izvoarelor cu apă sărată. În localitate se găsesc bazine, baze de tratament și trasee care urcă spre punctele de belvedere din împrejurimi.

Un traseu marcat duce la crucea de pe Piscul Mocanului, de unde se vede stațiunea. Pe dealul Cetățuia au fost descoperite vestigii din epoca bronzului, care au dat numele culturii Monteoru. Istoria localității include și exploatarea petrolului prin puțuri și galerii miniere, păstrată ca reper al patrimoniului industrial al zonei.

Foto: Andrei Stroe · · CC BY-SA 3.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Trovanții de la Ulmet se găsesc pe dealurile de lângă satul Ulmet, comuna Bozioru, județul Buzău. Stâncile rotunjite, numite și Babele de la Ulmet, au forme de sfere, discuri, coloane și blocuri suprapuse. Unele apar izolate, iar altele sunt grupate pe același suport de piatră.

Sunt formațiuni de nisip și gresie cimentată, modelate de ploi, vânt și alte procese naturale. Straturile și suprafețele curbate se văd de aproape de-a lungul potecii care străbate zona. Accesul final se face pe jos, pe un drum și apoi pe trepte prin pădurice. Trovanții aparțin Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului.

Foto: PetrS. · · CC BY-SA 4.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari se află în comuna Scorțoasa, județul Buzău, într-un peisaj de dealuri cu vegetație rară. Gazele naturale din adâncime împing spre suprafață apă și argilă, care formează cratere, conuri și scurgeri de noroi. Prin uscare, noroiul capătă crăpături și lasă pe sol urme de curgere.

Pe platou se văd bule de gaz și depuneri proaspete în jurul gurilor active. Apa de ploaie modelează șanțuri în materialul uscat, iar sărurile din sol limitează plantele care pot crește aici. Pâclele Mari fac parte din Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului și sunt legate printr-un traseu tematic de situl Pâclele Mici.

Foto: Whitepixels · · CC0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.

La Pâclele Mici, în comuna Berca din județul Buzău, câmpul de vulcani noroioși cuprinde conuri de înălțimi diferite și cratere înguste. Noroiul este adus la suprafață de gazele naturale care traversează straturile de apă și argilă. Scurgerile proaspete se întind peste depunerile mai vechi și modifică treptat forma conurilor.

Pe pante se observă ravene, crăpături și cruste deschise la culoare. Solul sărăturos adăpostește plante adaptate acestor condiții, între care gărdurărița. Situl este inclus în Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului. O potecă tematică prezintă fenomenul geologic, iar un traseu prin pajiști leagă zona de Pâclele Mari.

Foto: Malte Jörn Krafft · · CC BY-SA 3.0. Decupare și redimensionare la 650 × 400 px, fără deformare.